M-am prins
Cu amîndoua mîinile de cer
Să nu alunec în chemarea ochilor tăi

Zadarnic
Flacăra minciunii din privirea ta
M-a topit precum aștri
De un milion de ani pustiul

Va mai putea sufletul meu oare
Strivit de talpa ce în zadar
Căta să o sărute

Să-ți mai umezească palma
Cu o atingere
Cît un bob de rouă

Făcând
Sa tremure văzduhul
Și colțul stâncii
Murmurând ecoul

Să geamă șuierând
Pe sub povara lui
Și ca în prima zi de primăvară
Din vechiul nou
SÃ-NFLOARE