Cum poți din iubire, să nu mai iubești?
Cum poți din iubire ca să urăști?
A fost o poftă, plăcere și atât.
A fost o toană, nimic mai mult.

Iubirea e rară și veșnică moare,
Iubirea e în suflet, e arzătoare,
Dar tu nu ști, căci nu ai iubit,
Prin trup, plăcere ți-ai împlinit.

Și câte plăceri în lume nu sunt!
Puține iubiri, azi pe pământ.
Așa a fost din totdeuna,
Prin frați să fie, iubirea și ura.

Căci viața cunoaștem la început.
Sfârșitul prin moarte am cunoscut.
Acestea două: viață și moarte,
De-acestea pe lume noi avem parte.

Și atât de puțini, știm să iubim,
Aproape degeaba astăzi trăim.
Căci fără iubire, nimic n-are sens,
Păcat să trăiești fără înțeles.

Și de plăcere tu să ții cont,
Prea des în viață să-ți faci un moft,
Lăsând iubirea pe care ai avut,
A fost un fals, te-ai prefăcut.

Iubirea e una, nicicând nu piere,
E este totul, e mângâiere.
Minciuna e plină de răutate,
De la minciună se trag azi toate.