Am fost mereu crispați
Sub lespedea durerii.
Mereu nevinovați
Pe eșafodul vrerii.

A celor care cred
Că sunt stăpânii lumii.
A celor ce privesc
Din înălțimea spumei.

Ei, mânuind harapnic,
Sadismul exersând.
Noi, suferind amarnic,
De ei prostesc râzând.

Nu s-au schimbat de veacuri
Aspectele durerii.
Vezi în privirea noastră,
Și-n toanele puterii.

Aceasta fiindcă râdem
Sub cazne ne-ncetat.
Ei sus rămân prin vremuri.
Noi? Râdem și-i păcat.

29 sept 2010