Ciob de sticla e departarea,
Plin de reflexii si-un pic afumat,
Aduna in el doar eclipse
Si-al cerului suflet uzat.

Ciob fara margini firesti,
Aruncat peste inimi pustii,
Soarele-i azi pe veci ferecat
De lumina lunii tarzii.

Ciob sangerand nepasare,
Gravitand tot mai mult spre pieire,
Zambet stins, intr-o cripta uitat,
In zadar cersesti o privire.