Peste miriștea lehuză
Născătoare de scaiete,
Trece toamna călăuză
Ploii pline cu paiete.

Se abate peste lunca
Obosită de căldură,
Unde nurca-și duce munca
Înfruntând o viitură.

Colindând haihui pe dealuri
Spală viile gravide,
Mustul ce va curge-n valuri
Dezlega-va limbi timide.

Turul nu se completează
Fără drumul prin livadă,
Unde prunii grei oftează
Și se scurg în marmeladă.

Lângă ei se-nalță nucii
Cu coroane seculare
Și gutui cu ramuri lucii,
Aroganți cu nasul mare.

Îi fac ploii plecăciune
Că-i ajută să rodească,
Însă fac abstracțiune
De un ghid ce-o să-i rărească.

.............................................

Seara-și duce toamna ploaia
La hotelul prins de lună
Și pătrunde-ncet prin foaia
Papurei prinse-n cunună.

Apoi suflă abur rece
Peste mustul de la cramă
Și rămâne de petrece
În mirosul de pastramă.


18 Septembrie 2010
Marcel Cuperman