nu mi-am mai văzut mâinile de ceva
vreme/sunt mai albe decât credeam/asta

în timp ce punem dragostea la uscat
cu clești de plastic/ răsare soarele a șaptea
oară azi și copiii nu se mai nasc cu ochi albaștri/


noi ne privim de-o viață/ nu s-a schimbat nimic
eu am patru mâini/iar pașii tăi se fac că e toamnă
ne punem mâinile la ochii celuilalt/de azi nu mai râdem
discret///

ne despicăm burțile unul altuia/ și ne băgăm cu
totul acolo/ miroase ca-ntr-un magazin de dulciuri și tu nici nu știai/
eu nici nu știam

#nimeni nu știa de fapt#


că tu încă mai ești copil și că---

viața are sens și-n afara ceștilor/ caii pe care
zboară fețifrumoșii sunt maro și pasc iarbă/ cel mai bine
la prânz

ileana este mai blondă decât avea impresia/ în sfârșit singura
care spune povești ca lumea/ ne iubește pe toți și ne leagă la mâini
cu firele tale de păr

#te las în cada mea de acril/ îți pun ochelarii bunicului tău pe nas / nu te mai las
să visezi cu ochi albaștri#