Lasa-ma sa ma ascund la radacina copacului tau
Sa fiu un porumbel care paseste timid pe marginea patului de fier ruginit
Lasa-ma sa plang in voie, sa simt vidul din piept
Doar sterge-mi lacrimile cu maneca sufletului tau.
Lasa-ma sa tac, sa-ti fac cunostinta cu ceasul din inima mea
Trezeste-ma doar atunci cand pare ca nu mai ticaie.
Lasa-ma sa te mangai pe ureche, cu varful degetelor sa-ti strecor in auz cuvinte care nu au mai fost rostite.
Lasa-ma sa fiu acolo unde n-am mai fost niciodata, inger pe umarul tau, vibratie in aerul pe care-l expiri.
Lasa-ma sa ma ascund sub propriile mele aripi de cenusa, doar lasa-ma..