Mușuroiul de furnici

Ancuța-n curte la joacă
Nu găsește ce să facă.
Haide iute prin ogradă
Poate-și găsește de treabă.
Treabă e, dar ce-i aici?
Un mușuroi de furnici!
Îl găsește pe cărare
Și cum altă treabă n-are
Cu-o nuia îl scotocește
Au și vai, doamne păzește!
Fug furnicile speriate
Care încotrova toate.
Și cât ai pocni din bici
Plină-i toată de furnici
Ce să facă acum Ancuța?
Strigă iute pe măicuța.
Þipă ca-n gură de șarpe
De parcă ceva ar arde.
Și-ntr-o clipă e-n mâini bune
Furnicile scuturate
Fug prin iarbă speriate,
C-au scăpat cred că-i minune!
Mama o ceartă de zor
Ce-ai avut cu casa lor?
La mușuroi ce-ai cătat
Ele doar s-au apărat.
Dupa-așa o întâmplare
Ai crede că îngeraș
Este bietul copilaș,
Dar de unde, habar n-are!
Uite-o, fuge prin stupină,
În obrăjor o albină
Speriată-nfige acul
Petic își găsi-acum sacul.
Cu fălcuța ei umflată
Plânge fata întristată,
Printre lacrimi ea promite
Că va fi de-acum cuminte.