GÂNDURI

E plină lumea de prinos
De bunătate sau lumină
Și totuși...Omul e pe dos...
Încearcă totul și ...dezbină.

Și sufletul din noi se pierde
Și lumea lui este trecută.
Doar Bunul Dumnezeu mai crede
Că viața-ntreagă nu-i pierdută.

Virtutea însăși e filonul
Coloanei vertebrale-a vieții,
Iară păcatul strică totul
Și dă un nonsens existenței.

Putem fi buni,putem fi răi
Putem să fim ce vrem în viață.
Iubirii,urii și fraților săi
Le dăm sau nu o altă față?!

Căci frica,ura,dușmănia
Nu trebuie să dăinuiască.
Doar dragostea,prietenia
Pot casă bună să zidească.