(variantă) spir(i)t:

fie i) ArzI, fie ii) o aRZi aiURea; „pe ea, o” nu o
interesează
1
2
3
(variantă) șp(i)riț (model alchimic pentru bâlbâiți):
.
.
.
simt
gândesc – nimic neobișnuit
abia putința descrierii trezește în mine conștiința scrisului
mă autopropun literaturii
literatura nu mi se autopropune

unul comentează: „E bine scris.”
îmi trece prin minte că sunt genial
unul contrazice: „E scris prost.”
îmi trece prin minte că nu sunt genial
scriitor mă simt atunci când o iau de la capăt
că aceasta ar putea însemna că sunt bolnav
nu îmi trece prin minte
cum nu i-ar trece în ruptul capului prin minte
aceluia care comentează
că e prost
3
2
1
(variantă) apă (tare, de ploaie etc.):
0
0
0
lugubre raze asfințesc pe-acoperișul
răsfrânt precum un brici în sine
la umbra căruia mici flori
străpung inconștient hârtia

de-atâta ne-nțelegere pielea mi s-a întins
mă bate vântul ca pe-o tobă
doar inima de ce nu știu mai ține ritmul
ceasul picioarelor răstimp a stat

poate de-aceea simt c-asupră-nea reped
mici vietăți cu jar în loc de ochi
scânteia lor de stele umple cerul
și astfel sufletul încă-și lungește fumul
+
+
+
Epilog:
bătrâne van Munteeanoven e timpul
să te trimit politicos la dracu
ce te-aș plezni cu sete peste gură
dar e așa frumos în lume
că nu mai știu unde ni-i capu’