Doar trupul, ars de lacrimi, am să îți las zălog,
Când timpul meu va sparge luciri de colivie,
Voi fi prima femeie, sortită, inorog,
Să mă'ntrupez, cu aripi, sub bolta colilie.

Voi coborî, doar, noaptea, venind pe după lună,
Prin frunzele, în foșnet, iubirii să mă rog
Și-n zăvorârea rece, uscată și nebună
Doar trupul, ars de lacrimi, am să îți las zălog.

N-ai să îmi pui, vreodată, pe inimă căuș,
Rămâi în pat cu tina, blestemul tău să fie,
Am să mă'nalț în vise, ca'n mai, un cărăbuș
Când timpul meu va sparge luciri de colivie.

Am să mă torc, prin raze, cu odihniri în buchii
Și poezia caldă, ca hrană și ca drog,
Am să o port pe buze și'n versul fără muchii
Voi fi prima femeie, sortită, inorog.

Iubesc și poate datul e doar un ultim vis,
Vorbesc dar parcă-n buze am tril de ciocârlie,
Știu c-a venit sorocul, la naștere prezis,
Să mă-ntrupez, cu aripi, sub bolta colilie.

Să mă-ntrupez,cu aripi, sub bolta colilie...
Voi fi prima femeie, sortită, inorog.
Când timpul meu va sparge luciri de colivie
Doar trupul, ars de lacrimi, am să îți las zălog.