Azi e o zi
În care, de ea, cu drag mi-aduc aminte,
Dar și că, are doar un singur părinte
De când s-a născut
Asemeni altora ca ea
Care ciudat,
Au tot un singur părinte
Ce uneori e bărbat
Alteori, e femeie.
Ca număr nu se știe,
Câte din ele au părinți numai bărbați
Și câte numai femei
Și nu cred că interesează pe cineva
Pe pământ, undeva.
După ce s-a născut, ajunge în lume
Unde, fie se face cunoscută, se impune,
Sau nu!
Adeseori, ea face placere
Celui cu care intră în dialog,
Sau displace și dispare fără urmă
Ca un vot într-o urnă
Ce se pierde, fără mari regrete
Din partea celui care l-a băgat în urnă.
Părintele după ce a adus-o pe lume
E obosit un timp
La fel ca după o naștere
Ca apoi,
Să prindă puteri noi
Ce erau ascunse în multele cuvinte,
Care pentru solitarul părinte
Au în ele un mister
Sunt ca niște lucruri sfinte
Din care aduce din nou pe lume
Cu migală și câteodată și cu puțină frică
O altă așa zisă, a lui fiică
Pe care o botează,
Tot cu același nume simplu:
POEZIE.

21 Martie 2010