plec să opresc ploaia
să strâng frunzele zdrențuite de iarnă pe
pervazul zilei
trec pe lângă brutăria din colț în care oameni
puțini își numără sărăcia

am ajuns să văd peste brazi
până la un mal verde ruginiu


dorm țicadele


nu mai trebuie să mă urc pe acoperiș
sau zidul Burgundiei
cineva în ultima noapte a tăiat bradul cel mare


se vede pe cer peste malul Rinului un nor arătos
îmbrăcat în umbre de far


până spre seară amestec poala de vorbe
găsită între sticlele de lapte în colțul pragului


în noaptea asta voi lăsa fereastra deschisă
se aud topoarele


aprind lumânări



poate se sperie hoții de brazi