Soarele luminează puternic din locașul său,

gura celor care sug la țîță.

Luminează statornic, cu fericire,

după ce toate lucrurile sunt făcute noi.

Dragostea matinală

cu geometria ei lăptoasă,

în același timp slabă și grasă,

lipsită de mușchi și pieptoasă,

un circ dulce și plin de culori.

Soarele e un cuvînt tînăr,

puternic, împrăștie norii nebuni,

razele răspund ochilor noștri întunecați.

Merele pline de lapte

răspund gurilor dulci și curate.

Dragostea matinală evoluează,

la prînz devine un monstru mașinal,

cu dinți de platină

și ochi rotativi la treisuteșaizecidegrade.

Seara se împrăștie peste oase

ca ceața, foarfecă strălucitoare.

Dragostea de zi cu zi e pasăre răpitoare.

Soarele luminează timid,

ascuns acum

în gîtul unui copil care cîntă la fluier.