Dintr-o dată ochii lor deveneau sticloși,
mîinile se lăsau ușor într-o parte
în pumnul strîns o piatră înstelată,
un cnut ascunzând

atunci, din carnea crăpată a pământului,
chiar din asfaltul plesnit
ieșeau apoteotic lăncile dezastrelor,
pe scalpuri verzi atârnând dezgolite
ca după Tunguska

pădurile aspre erau bărbierite
de lamele ochilor ce fulgerau
cu hoarde de lavă gonind matricea războiului-
urlau cenușiu ca o guernică anonimă