in linistea aproape surda a padurii
un fir de ploaie se varsa in parau

daca asculti atent
cu urechea inimii
aproape palpabil
rasuna un ragaz
de concert clasic



frunzele copacilor...
pasari viori crude...
raul ..pian brut si dirijor

un altfel de soare zambeste
a sunete ascutite si calde
pe zapada intarita in ecouri de raze


aerul miroase a..?
pa-ti-naj pe lacuri inghetate...!
gratios si tare
de-ti inunda plamanii
in arome fara cusur!

daca stii sa inchizi ochii orasului
padurea o sa-ti arate
cat de vii sunt copacii
si cat de sinceri!

se invelesc in coaja cand
ratiuni bipede le tulbura tristetile
si isi tin respiratia
la aerele lor fara aer
si pline de fumuri...

eu mi-am lasat ratiunea
la poarta padurii
batuta in cuie,ce seamana a oameni,
in palmele vantului

o recapat la iesire
cand intru inapoi in mine
si in tot ce nu-mi seamana!

din masina ce miroase a brad cartonat
se vede orasul care-si fumega cerul
din turnuri asasine de beton!