într-o zi oarecare,
nici prea departe, dar nici prea timpurie,
mi-a venit dor greu să frământ
un bărbat...

(zis și făcut!)

am luat o bucată de carne din mine,
cea mai vie și mai dureroasă,
am udat-o cu lacrimi de așteptare
și am început să frământ
gândindu-mă la toată viața mea
ca la un sfârșit - Acum și Aici!

și, cum frământam eu așa
murmurând lumi de iubire nemaivăzute,
de sub coasta mea stângă
a început să se audă o bătaie
apoi, să se simtă o lovitură
și încă una
precum chinurile facerii
și m-am apucat să te nasc din inima mea,
iar tu te-ai lăsat născut


un bărbat frumos cum altul nu,
iubind o femeie neiubită vreodată de buze credincioase,
uitată într-un colț de viață
de toți cei care i-au trecut vreodată pragul!

(am fost biserică de nisip celor care se închinau spre temple )

și-mi crești în fiecare zi, precum alții în trei
și-mi ești zmeu și Făt Frumos,
apă vie și apă moartă,
basm și viață,
cuvânt și tăcere,
iar din noi,
într-o zi va ieși un porumbel
care ne va zbura departe, departe,
peste mări și țări
în lumea unui copil cu ochi senini
sau a unui altfel de
Verde Împărat!

(ș-am încălecat pe-o șa și vi-am spus povestea mea)