adun hârtiile cu mintea și-mi așez voalat scrisa
luând literă cu literă cu ochii-mi intrigați ce strigă
estetic te așez uneori la început de cuvânt întreagă
xenofilă alungi gândurile ce-ți îmbie inimă supusă
adie între rândurile mele mirosul sânilor tăi, parcă
nu ți-i mai atinseseră nimeni altul dansând goală
despicând impetuos eterul ce sta, starea permanentă
ridicolă în care fugeam unul de altul,prăfuită rețetă:
aura ta îmbibată cu a mea e chemarea iubirii eterne.

să nu aștepți strigătul meu, e durerea grabei tale
ce râvnea dragostea-mi ideatică de femeia-copilă
pomul cunoașterii pe care ne cățărasem împreună
devenise stingher din cale-afară de nu-mi spuneai
cuvintele durerii spuse identic ca și formă: să nu mă uiți...
...nu aștepta strigătul meu....plăcerea doare...
părerile noastre revin in iubiri...ce nu mai trec....