dumnezeule

nu mai pune străzile să mă urmărească

nu-mi mai ploua în buzunare

simt că mă persecuți

mi-au explodat plămânii

toamna asta mă amenință cu un cancer

mi-a trântit norii sub picioare - plutesc

acum sfinții își înfig coastele în inima mea

îmi iese sânge din cămașă ca dintr-un gheizer

clowni legați între ei prin cordoane ombilicale

își întind imperial degetele

mi se cațără pe organe îmi lovesc conștiința cu pumnul

dumnezeule ai pus toți oamenii între paranteze

au ochii mari și buzele lipite de nas

i-ai întors pe toți cu capul în jos

de parcă aș ști să citesc în tălpi

te tot caut de-o vreme

nu mai pot să dorm o să fac pânze de păianjen în urechi

nu vreau să mor până nu aflu

dacă în rai se bea cafea și se fumează

nu știu ce am parcă înnebunesc

îl văd pe dumnezeu la o bere cu dostoievski orb / surd

și mai epic ca niciodată