Tu m-ai tăiat cu o beschie cu dinții roși...
Și m-ai tăiat lung și dureros...
Dar eu...
Stejar bătrân și vânjos...
Așa și nu am scos...
Nici capăt de sunet și de schânceală...
Știam eu că ai să dai greș tu...
Căci ești o beschie goală...
Plină de fală...
Dar și mai mult am văzut că
Cel ce te ținea în mâină...
Nu știe să taie lemne...
El este un sfarmă lemne...
Și sfarmă el lemne putrede și nic decum lemne ude...
Pline de vlagă...
Pentru ele e nevoie de dibăcie...
Să fii iubitor și plin de gelozie...
Și atunci poate aveai și tu succes...
Dar acum nu cred că ai înțeles...
Și ți-o zic deadreptul...
Nu tăia vlăstare abea pornite...
Lasă să crească ele iubite...
De alții...
Care înțleg...
Și un bleg...