Incep prin a spune deși, cred, se știe,
Marele păcat la om stă în mândrie.
De-i martor odată al unui fapt banal,
Negreșit îl va lua în nume personal.

De aici, riposta, nu e prea departe,
Greșeli în cascadă decurg ca la carte,
Dispar amiciții, înțelegeri, stimă,
Deseori se ajunge chiar și la o crimă.

Creștinismul învață că de ești smerit,
De acestea în viață tu vei fi scutit.
Această virtute nu o au prea mulți,
Umilile sfaturi, dar, poți să le asculți.

Nu interpreta nimic în nume personal,
De la grava ofensă, la cazul banal,
Nici marea rușine ce ochii îți inundă,
Nici rana din suflet oricât de profundă.

Dacă cineva, dorește rău ție ați face,
Asupra lui fii sigur, răul se va întoarce,
Vidul sufletesc îl mână, răul a căta,
Dar asta e a lui problemă, nu este a ta.
Iași 13 ianuarie 2008