Muzele simandicoase
Mi-au adus strofe frumoase,
Unele extravagante
Cele mai frumoase poante.

Altele îmi fac scântei
Și se plimbă pe alei,
Parfumate, vrei nu vrei,
Astea nu îmi dau idei.

Scap de ele, și ușor
Le fac muze de obor,
Și-ntr-o vreme oarecare
Le declar și pensionare.

Celor vechi, precum se știe
Nu le iau deloc chirie,
Nu le dau nici o simbrie
Asta-i treaba, măi să fie!

Și acuma hopa-hopa
Scriu din nou în Europa,
Lor o să le dau umor
Tot așa, pân-o să mor.

Epilog

Mai am o vorbă siropoasă,
Ce-mi ține viața la concret,
Românul s-a născut poet
Dar nu e prețuit acasă.

Îmi iau chitara de acasă
Mă fac din nou boem de clasă,
Și cu toți fanii dimprejur
Devin din nou un trubadur.