Cei 3 îngeri ai mei
s-au cocoțat astăzi într-un stejar bătrân
și s-au pus pe plâns.

Stăteam ca proasta jos,
la rădăcina bietului stejar
și mă uitam la ei
și nu înțelegeam.

-Dați-vă jos!
-Nu, ne-ai trădat!
-Dar cum?...și în ce fel?
- Uite ce ne-ai făcut!
Din palmele îndreptate către mine
curgeau șiroaie sânge albastru
și pietrele udate de acesta
se preschimbau în fluturi și lumină.
-E vina ta!
M-am enervat și-am început să zgâlțâi
din copac dar ei nimic!
-Să coborâți acum, de nu vreți să vin după voi. Va fi prăpăd!
-Nu vrem!

Secătuită, deznădăjduită,
m-am dus la preotul din sat,
i-am explicat.

El s-a uitat surprins la mine
și m-a certat, vizbil iritat.

Într-un final, ne-am dus la ei, cu preotul pe post de negociator
și după ore întregi de explicații
s-u hotărât să vină iar la mine, să-mi stea pe umeri.

Ca penitență trebuie să-i duc săptămânal
la slujba de duminică
să fac mătănii
să-i parfumez cu câteva grăunțe
de tămâie,
să dau pomană
și să...., mă rog.....,să nu se mai întâmple pocinogul!