E toamnă și aici,
gândesc zâmbind-și cu franchețe
păream a doi amici
cu amintiri tot mai răzlețe.

Acum sub altă mască
îmi ceri să te găsesc perfect
crezând că reciprocă
voi fi în vis, fără defect.

Nu ai vrea decât, mai bine
să încerc să mă alung
nouă să renasc din tine,
răni uscate să îți ung ?

Și să plutim în întuneric
sfidând al lumii roi,
furați în acel dans himeric,
noi înșine eroi !

Căci vom fi apoi
fără de noroi
sângerii și goi
setei de noi doi.

Vom fi...iar noi !