Îți mai aduci aminte marea fără valuri,
Pașii noștri rătăcind prin nisip,
O cupolă imensă pe-ale viselor maluri
Unde merg uneori clipe dragi sa-nfirip?
Pescărușii din zbor aruncându-se-n mare
Căutând în adâncuri o cunună de flori,
Toate-acestea-mi par azi ca o simplă-ntâmplare
Unde vin să se-nchine pelerini visători.

Adu-ți aminte cum veneai și plecai ca un gând
De la marginea mării, lăsând-o cu un vis mai săracă,
Iar privirile mele se-ntristau căutând peste rând
Valul ce ne-a-mbrățișat si-a promis uneori să mai treacă.

Cred că iubirea de-o vară e-o corabie-n larg,
Căutând să se-ascundă într-un port părăsit,
Fluturând disperată un drapel la catarg
În speranța că va fi de pe țărm în amurguri zărit.