Picătura oprește timpul din mine,
Cu gândul pășesc în groapa cu viață,
Am apă în cristal, visez fără somn,
În lacul cu pat.

Scăpat de o haină de vise și nori,
Aștept în cădere să simt pielea pe mine.

Tu, vis trecut, mă acoperi în mine,
Cu alb de uitare, așa cum dorești.
Stai slabă, cu lacrimi, și gându-l oprești.

Ochi palizi în care plonjam,
Mă zgârie cu cioburi de sticlă.
Obsesia mea,
Nesomnul mi-l strică mereu.