m-a părăsit copilăria pe o uliță
din Bărăgan –
cu pietre, câini și palidă
întoarsă către asfințit
ce reinventează garduri
prietenii vechi cu mâini murdare,
gustul mierii și al toamnei,
foșnetul pașilor în iarbă,
noaptea/
astăzi fără de miracole/
în care le voi uita în curând pe toate
în curând... le voi uita pe toate.