Unde doctorii neputincioși pun degetul pe rană
Ca pe o Țară înjunghiată
și însângerată
și se roagă să se vindece în final
ochii mei îl simt pe Dumnezeu
cum se roagă pe înserate
să aprindem lumânări
și să uităm de cavourile din memorie
de sfinții crucificați în lagăre de concentrare
și de diavolul roșu de la Răsărit.
nici chiar unchiul meu- doctor
nu mai poate să vindece istoria
și nici amăgirea de-a ne trezi zombificați
în cămașe de forță și în cătușe aspre
cu corbi hulpavi care avid mușcă din carne și oase
și noi rămânem dârji cu sufletul imaculat
și cu un Ideal măreț
de-a ne trezi revărsați în lumină
în care speranța îmbracă haina
Patriei regăsite...