Te ador...

Te-ai dus, te-ai dus din anii mei,
Ca cea mai dulce din femei
Te-ai dus, spre iad sau paradis,
„La revedere!” nu mi-ai zis.

Þi-e rău, ți-e bine, nu mai știu,
Nu te întrebi de-s mort, de-s viu,
Luat-ai tot de la-nceput,
Al nostru-ai sfărâmat trecut.

Prin ani de mână amândoi,
Prin viscole-am trecut și ploi...
Ai devenit un ghem de nervi
Nu mă mai vezi, nu mă observi.

Va trece viața ca un vânt
Precum trec toate pe pământ,
De nimeni însă niciodată
Nu vei fi-așa zeificată.

Când împreună noi am fost
Doar acel timp avuse-un rost
Erai atunci, sub crengi de tei,
Cea mai iubită din femei.

Și undeva, într-un târziu,
Vei căuta ca-ntr-un pustiu
Aceea tăcere-nfiorată
Ce ne umpluse altădată.

Cine în vis dă cu piciorul,
Ca pasărea-i ce-și uită zborul,
Dispare-n unde de uitări:
Ca-n valurile unei mări.