Peste dealuri înfrunzite,
Peste ape-ncremenite,
Se zărește un palat,
Tot cu aur înțesat.

Cât te uiti, în jurul lui,
Vezi pădurea bradului,
Și dacă în sus privești,
Vezi și îngerii cerești.

Când pășești pe poarta mare,
Simți înghețul pe spinare,
Căci de cum tu ai intrat,
Parcă te simți fermecat.

Ziduri mare, și groase tare,
Sunt străjerii la intrare,
Multe-obloane ferecate,
Se deschid, deodată, toate.


Mergi ‘nainte, pe-o cărare,
Și-ai intrat în curtea mare.
Mii de drumuri pietruite,
Duc in locuri diferite.

Un miros de iasomie,
Să mai stai, te tot imbie.

Uite-așa, tu ai tot sta,
Departe de lumea ta,
Și pentru o clip-ai vrea,
Să o ai, pe-a mea !