venea anotimpul scârțâind
cu batista la nas
îmi punea o palmă grea și ruginită pe creștet
zicea
„dai mă și tu una mică
de dude”?

după el apăreau caii
sau poate înaintea lui
nechezau din copită
o dată
de două ori
a treia oară se făcea mai albastru cerul
ca o bucată de vată muiată-n spirt
rănile nu mai dureau
acum mă cercetau alte sentimente călduțe

de plictiseală
mi-aș fi cumpărat un hipopotam portocaliu
să tragă flatulențe colorate
una după alta
înșirate ca secundele pe cadran

dar non-stopul închisese
vânzătoarea își făcea frecții cu ultimul client
al zilei
e totuși o lume prea mică pentru toți
dar și pe asta trebuie s-o desfereci
așa cum se scoate lingura de lemn
din buștean

mai bine tragi cu pușca
și câștigi un ceas cu lanț
cu tic-tac