Comentariile membrilor:

=  e totuși o lume prea mică pentru toți /dar și pe asta trebuie s-o desfereci	Erika (Eugenia) Keller [31.Aug.05 17:28]
"venea anotimpul scârțâind cu batista la nas îmi punea o palmă grea și ruginită pe creștet" :), o lume prea mica...destul de dură...în care poate doar cioplirea vorbei o alină sau poate nu... mai bine tragi cu pusca să mai câstigăm cateva momente frumoase
+ "mai bine tragi cu pușca"	silvia caloianu [31.Aug.05 17:23]
interesanta imi pare poezia. incertitudinea incita, in general, iar aici, am impresia ca te-ar plasa intr-un fel de indiferenta ("simulata sau nu", vorba poeziei), adica: "mare lucru! daca imi alearga caii inaintea sau in urma aceastui anotimp"..."eu imi cumpar un hipopotam portocaliu", cu atat mai mult cu cat "rănile nu mai dureau". apropo, de "portocaliu", sunt curioasa: unul pe YM? ). nu ma incanta expresia "vânzătoarea își făcea frecții cu ultimul client", ceea ce urmeaza insa - in strofa respectiva si in final - m-a atins deosebit...
=  Erika, Silvia	Liviu Nanu [31.Aug.05 18:28]
Erika, așa e. Ori tragem după ciori sau la bâlci în figurine de tablă, ori ne tragem un glonț în cap. În primele două variante sînt momentele alea frumoase. Silvia, întotdeauna un comentariu venit de la tine mă onorează dar mă pune și pe gînduri. Am să reflectez la cele ce mi-ai spus. Hipopotam portocaliu încă n-am găsit, e doar în imaginația mea. Sar sigur trebuie să existe pe undeva. Sau poate nu...
+ Fain	Negru Vladimir [31.Aug.05 23:05]
Liviule prima strofa face cat un tratat despre naturalete... cu obiectia ca "scârțâind" desi al naibii de expresiv ma enerveaza si mai enervant este ca nu stiu de ce se intampla asta :) Subscriu la faptul ca remediul plictiselii este un "hipopotam portocaliu", ca taman a treia oara se albastreste cerul, am vazut si eu vanzatoarea perversa... tu ai plecat dar sa vezi ce facea cu injectiile, mai ceva :)) Mi-a placut.
=  "părere"	Dan Tristian [01.Sep.05 10:17]
...într-un crescendo măiestrit fascinant scrierile tale.
=  flatulente cu parfum de tuica de dude	serban georgescu [01.Sep.05 12:28]
Numai liviu ar fi in stare sa ne faca sa inspiram mirosul flatulentelor colorate de hipopotam portocaliu si pe deasupra sa ne si placa ... Numai cei ca tine Liviule, ne fac viata suportabila sa ne traiesti la urma urmelor cred ca de dragul tau o sa ma apuc si de bautura dar ia-ma usor ca n-am antrenament poate o sa incepem cu una mica de dude strict pe text, recomandare (desi nu obisnuiesc, dar stiu ca tu da): ultimul vers: "sau poate ca nu" - da impresia de nesiguranta, usor nepotrivita dupa o dinamica atat de impetuoasa a textului in loc de acest "sau poate ca nu", imi vine in minte finalul ultimei tale poezii si as spune "eu nu, eu nu asta am visat" ma rog, e doar o nazarire
=  Șerban	Liviu Nanu [01.Sep.05 13:45]
Șerban, tocmai mă pregăteam să schim finalul (la sugestia lui Liviu Comșia) și dau peste comentariul tău:). Cred că ai văzut bine, am să renunț la ultimul vers care duce mai degrabă a lipsă de inspirație. Onorat, Liviu
+ portocaliu	Dana Stefan [01.Sep.05 17:39]
intamplator, poate, am si eu un YM portocaliu si poate acesta a fost si unicul motiv pentru care il trag aici si pe el dupa mine acum. pentru ca de fapt inafara de tușa aceasta creionata din nerv, poemul acesta e orice inafara de o simpla coloratura de albastruri si roz, cu alb sau portocaliu. aici e aroma clara de cireasa amara, aici e un fel de rosu amestecat cu ocruri coapte, aici e ruginiu, aici se amesteca putin albastru, doar cit sa confere culorii visinii suprematia gandului stapanit chiar si atunci cand e rostit nebuneste. aici e patima. fragilitatea unui anotimp pierdut, delicatete in a-l rememora.. aici poate fi portocaliu doar in situatia in care ajungi sa scotocesti si sa desfaci cu foarte mare atentie o urzeala prea fina, ca sa ajungi dai de cel mai tainic si ascuns buzunaras, unde stau la mare pret, spre pastrare, culorile.. Linea
=  Dana	Liviu Nanu [02.Sep.05 12:25]
Dana, e foarte interesant si distingi culori chiar și acolo unde autorul nu și-a propus să le afișeze. Nu e cazul aici, desigur, e un text destul de colorat și mă bucură faptul că un cititor poate descoperi și alte valențe. Sîntem în prag de toamnă, așa că m-am gîndit că o frunză ruginie pe creștet nu strică. Onorat de prezență și apreciere.
=  venea anotimpul scartaind	Denisa Tanase [02.Sep.05 15:54]
Si eu care intentionam sa-mi zuravesc dormitorul in portocaliu.Acum e clar: o sa ma rezum la hipopotam.:-) Imi place poezia.
=  Denisa	Liviu Nanu [02.Sep.05 17:18]
Mulțumesc de trecere Denisa. Cred că am s-o includ în volum.
=  anotimpuri au damblalele lor!	Preoteasa Marinela [02.Sep.05 17:21]
Vezi tu? eu credeam că scriu destul de bine poezie, în vers alb, dar poemul acesta al tău, m-a lăsat ca la dentist! Versifici cu atâta atâta ușurință și ai atâta experiență de viață, că nici pe departe lecturile mele nu o suplinesc! Aș zice totuși ceva care-mi "dă de furcă": E clar că te referi la iarnă, dar și celelalte anotimpuri au damblalele lor! de ce nu-i zici anotimpul I sau Regina frigului sau simplu,Iarna ? sau altfel, cum vrei tu, ca să nu fie și vara așa de "rea de căldură"...
=  clar	Denisa Tanase [07.Sep.05 18:57]
Chiar asa Liviu, e musai s-o incluzi.
=  Marinela, Denisa	Liviu Nanu [07.Sep.05 19:00]
Marinela, cu scuze pentru întârziere îți mulțumesc pentru prezență și pentru aprecieri. Denisa, așa am să fac, promit.