Pe sub lacrima de zgura,
peste urma de arsura
de pe ochi si de pe gura,
zace patima uscata.
Poarta sta intredeschisa,
pumnii- ti plang a neputinta
peste patura intinsa
ca un giulgiu, ca o apa...
Soapta ce s-a ratacit
in cearceaful alb, botit
si-n vazduhul cel coclit,
cade blanda in uitare.
Scartaie cumpana veche
intr-un suflet nepereche;
vinul nu vrea sa te- mbete...
nu mai e vin in pahare.
Timpu-i mort cu ceasuri rele;
nu esti cititor in stele
sa stii cand iesi din zabrele
dar scrasnesti amar din dinti.
Visul isi arata coltii
si ranjeste asupra mortii...
pe rand, ne-am temut cu totii
de surasu- ncremenit.
Trup de sarpe te-nfioara,
la picioare se coboara;
te inalta, te doboara
totusi, de ce este ger?
Este vreme pentru somn
nu, nu poti acum sa dormi,
nu mai stii daca esti om
sau un vierme-n pat, stingher...