poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 3401 .



Ofelia
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [J.N._Arthur_RIMBAUD ]

2005-08-28  |     |  Înscris în bibliotecă de error



I

Pe valul calm și negru, în care-n somn cad stele,
Ofelia plutește, ca alb și mare crin,
Plutește lin, culcată în văluri lungi și grele…
- Din zări de codri zvonuri de vînătoare vin.

De peste un mileniu Ofelia mai tristă,
Fantomă albă, trece pe fluviul negru-n veci ;
De peste un mileniu demența-i blind insistă
Și-și murmură romanța în boarea serii reci.

Sărută vîntul șinii și,-n legănări de unde,
Desface în corolă mari văluri care-o string;
Se-nclină-nalte trestii spre visătoarea-i frunte
Și-nfiorate sălcii pe umerii ei plîng.

Striviți, suspină nuferi în jurul ei o clipă;
Într-un arin ce doarme, trezește cînd și cînd
Un cuib, din care scapă un freamăt scurt de-aripă :
- Un cîntec tainic cade din aștri de-aur, blînd.

II

O, palidă copilă, frumoasă cum e neaua !
Ofelia, murit-ai și-un fluviu te-a tot dus !
- Da, pentru că din munții norvegi bătînd, de greaua
Și aspra libertate în șoaptă-un vînt ți-a spus ;

Că, răvășindu-ți părul, spre firea-ți visătoare
Un suflu îți aduse tumult așa ciudat ;
Că-n inima-ți pătrunse-al Naturii cîntec care
Se tînguia în arbori și-n nopți era oftat;

Că glas de șuie mare, ce horcăia măreață,
Sfărmase pieptu-ți fraged, prea omenesc și bun;
Că-ntr-un april un mîndru, pal cavaler în față
Tăcut ți se-așezase-n genunchi, sărman nebun !

Iubire ! Libertate ! O, cer ! Ce vis, sărmană
Nebună,-n el, ca neaua la foc, tu te-ai topit;
Vedeniile tale, ah, stins-au vorba-ți vană
- Și-albaștrii-ți ochi cu spaimă au dat de Infinit !

III

Și spune el, Poetul, că, ce-ai cules odată,
Flori, noaptea, vii să cauți sub cer de stele plin
Și că, plutind pe ape, în vălri lungi culcată,
Pe-Ofelia văzut-a, ca alb și mare crin.

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!