poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | ÃŽnscrie-te | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
agonia ![]()
■ Seif în proscomidiar ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2002-02-18 | |
Unde oare s-au ascuns diminețile? O Doamnă!
Când ne-ntâlneam, eram străini și afară era toamnă; Când parcuri seara colindam și te iubeam ca un mișel Iar tu treceai nepăsătoare, râdeai vorbeai cu el. Ba chiar un vânt de prin brumar suflat parcă de-o astră M-a tot împins, m-a răsucit căzându-ți sub fereastră. Da... era o noapte cum două n-au fost, o noapte la un secul Iar pieptul mă ardea cumplit iar inima îmi aredea pieptul. Am stat cuminte ca o fată nepătimind cu gândul Acolo sub boreea ta, acolo, ascultându-ți cântul. Si jur, c-atunci cuprins de vraja vântului suflat de astră Părtași am fost noi doi la nunta noastră. Știu doar, cadou nu ți-am făcut tu îl aveai pe el Dar crezi tu că din inima-mi și suflet nu ți-am făcut inel? Știi că în urma pașilor, atunci și acolo unde te zaream Era altarul pentru noi și eu, și Eu eram. Dar n-am să uit de-ar fi să mor de șapte ori Că într-o dimineață, o Doamnă! Când singură ședeai în parc și te priveam în taină Tu m-ai zărit, m-ai strâns de mână și mi-ai spus: E toamnă... e frumos. E toamnă...
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | ![]() | |||||||
![]() |
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate