pe la colțuri ciobite, senzațiile,
vasile, netezind cu palmele-i zgumțuroase visul
dă goldeanu’ al omenirii, sânii fleșcăiți, terminați în coadă de pește,
ai sirenei crescând din
palma onanistă a lu’ vasile
roaită
fazanii de proletari pierzându-și
lanțurile ș-apoi declarându-le
nule, deplasarea spre roșu a clasei de mijloc (midle class) fracturând
sintagma brucaniană, ooo !, ș-ar mai fi suficiente motive de
nedumerire sinucigașă, asta fără să mai ții cont și de vrăbiuțele dinamitate, de
iepurașii autopsiați, de moșcrăciunii fezandați de-a căror tendoane dezgolite-ntind hienele, de floricelele de pe câmpii
distilându-se-n retorte monstruoase...

fiara poate fi gingașă, e, câteodată, dulcică , adie a aurolac, a
prenandez, duios-înțepător, îți demolează, cărămidă cu cărămidă, simțu’
răspunderii, fiara e deseori luminoasă, palpitândă, și are principii

și-ar mai fi atâtea de spus