Păsările pasc
moartea.
Cerul verde;
peste norii de acid,
curcubee!
pe oraș
dorm liniștiți
șobolanii.
Sfinți și curați,
în comparație
cu ce-am ajuns.
Creaturi ale nopții
sub un cer presărat
cu mortăciuni
și un soare
negru!
Cer verde
Și-n jur,
mirosul de putrefacție
ne încântă.
Începem să ne descompunem
ușor,-ușor.
Mie, astăzi mi-a căzut o mână.
Acum ochii mi se scurg încet,
lăsând pe hârtia ce scriu
o mâzgă lipicioasă.
Sunt fericit!:
mai am o bucată din creier și…
un colț din inima de mult
înghețată.
Eu mai am ceva.
Tu, nu mai ai nimic.
Întregești tabloul,
descompus,
sub un cer mort.
Azi, mor și eu.
Dar mâine renasc,
ca poimâine să mor încă odată.
Cer verde,
păsări moarte,
curcubeu de șobolani,
otravă,
moarte.
Asta-i partea frumoasă a tabloului.
Partea urâtă-i că vă place
lumea-n care trăim!
Păsarile pasc…
otrava noastră!