poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 4027 .



Noaptea Șeherezadei fără poveste
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Florina ]

2005-04-09  |     | 



cresc noaptea pe ziduri
un întuneric ce-mi șterge fardurile
și cobor o tristețe dintr-un cer apropiat
numai porți numai focuri pe terase
descoperită slăbiciunea e basmul
născut odată cu luna pierind
mi-e noapte pe ziduri mi-e sufletul alb

cu scaunul tras pe marginea lumii mă legăn ușor
între tine și mine nu-i decât un balans
de-o umbră de-o pleoapă ascunsă orbire
un freamăt pe care-l credeam demult sugrumat
am înțeles încă exiști undeva mai departe
sau mai gând sau mai farmec totuna-i te simt
când pleci când revii din palme te legăn cuminte
o lună volatilă desprinsă din mine
îți șterg de pe urme și pendulez o teamă
pe-un scaun tras la marginea lumii

ce cumsecade e liniștea ce bine crescută
pe memorie insomnia stă la un ceai la taclale
cu ce-a mai rămas din noapte neatins de tine
nu mă sperii iubirea poate începe de oriunde
c-un clinchet
o fi ceașca o fi zaharul o fi amintirea sau pur și simplu o fi
și-atât
important e că trebuie să se sfârșească tot acolo
de unde a început și uite cum retrăiesc
circular nerăbdarea cu care deschideai ușa
emoția încremenise în prag și tu și ceasul
da, ceasul încremenise și el
undeva așteptarea s-a terminat
când ai ghemuit în mine prima dată o iluzie
și-apoi ai plecat luând cheia iar eu ți-am rămas
mă prefăceam c-un zâmbet îți atingeam ușor obrazul
totul e bine, spuneam, totul e bine până când
te-ai depărtat cu liniștea mea cumsecade agățată breloc

ce noapte mi-e vântul oprit mi-e zgomot pierdut
prin colțuri tainice o ispită mă uită și tulbură
o nostalgie numai suflet sau numai întuneric
mi-e somnul pe-aproape încă mă aud strigată pe nume
si, doamne, de câte ori n-a trebuit să întorc iarăși capul
de fiecare dată pentru că tristețea
o exhibiționistă cu picioarele goale
ce-ți frământa la piept cămașa udă plângând
te privește ca pe un obiect rar un accesoriu de preț
mi-e rușine când tu ridici un oftat
deasupra ceștii un abur amorțește cuvinte
sufocându-ne dezbrăcându-ne
de umbra cu vântul pierdut și de zgomot oprită

vin de prea multe vise un anotimp plin de nopți
și plec de-o poveste
neterminată de prea multe începuturi


.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!