din lingavul tau abur coboara ca o sfera dorinta nemuririi pe pielea mea cea rara
ceredeai ca universul e tocmai intesat cu viforul ce-n gand aproape s-a lasat
si din o taciuneala de cer obositoare un nor pe prundul vitei de apa si-a gustat
imaginea cea clara
atuncea ingalat in ceasta oglinda oarba pe veacuri le-nteles si din sarutul mortii cules-a haul care pe margine-i ascuns, pe margine de ochi