Tomberonul inimii

port in adancuri
parfumul noptilor
muscat de duminica noastra
rontaind spinarea mortii
pe zestrea muta
a unui rau sangeriu
nu sunt eu acesta
totusi mai aproape de noi
sta Acesta-Cristos
imbratisand tristetea de pe umerii mei
si ecoul
hranit cu idei
care priveste prin mine
ascunsele masti
ce miroseau a mostenire adamica
igenuncheat
am nevoie de alte ploi
caci ma zbat in otrava
gol ca timpul
ud ca iluzia
si inchis ca Cuvantul
nu mai ma joc cu adevarul
pictat pe inima subacvatica
ci pe o cruce baricadez
ascunsele camarute
ale inimii infometeta

spre Tine,Lumina vie
spre cantec
spre buze
spre mana cereasca
scursa in speranta.