Sclipea pe-un cer orfan de alte stele,
Sfidând a beznei sumbră mângâiere,
Îndepărtând a nopții umbră
O clipă, cu lumina ei s-ascundă
Sfioasă, a soarelui perfidă lipsă
Ce-a-ntunecat cu-a sa eclipsă
Universul, din care rămasă
Doar ea, dorința de-a mai fi
Un azi, un mâine, și înc-o zi,
Lucea timid în depărtare…
O stea la fel ca toate: căzătoare!