Corabii pierdute dincolo de tarmuri,
stihinic purtate de valuri
isi croiesc drum spre casa.
insotitori... albatrosii reveniti
din peregrinarea lor fara sfarsit
Furtuna sovaie zdrobindu-se de marinari,
puntile susura grele,drama se apropie,
cascade de iluzii se ingroapa in apele reci.
Zumzet de sudoare curge in ape,
ropoteli tragice urla din adancurile inecate,
marea isi cheama tributul.
O lacrima de albatros se scurge
pe fruntea taiata de vreme,
apele gem,puntile crapa.
Un ultim omagiu miscatoarelor carari,
amintiri inecate in vuiet,
imaginea pruncilor asteptand la tarm
si totul se strecoara in neant.
Asteptand pe cei bravi,la margine de tarm
sotiile isi exclama iluziile furate de mare,
valurile saruta nisipul ce poarta amintiri,
doar albatrosii mai revin din furtuna,
mai albi decat spuma ratacitoare de ape,
mai intelepti cu o tragedie inghitita dedesubt!