mă trezesc lângă tine zâmbind despre viitoarele fapte:
uneori o boare adulmecând-mi fruntea,
încumetare a suflării tale,peste lumenul
de gând.
te privesc cum respiri același avatar al nenăscutelor
cuvinte.eternitate în eter,freamătă taine.
rugăciunea mea neumblând pași în calea necredincioșilor
pe scaunul inimii,gând care seceră
de neghină sărutul tău îl despart,
pâine-a zilei,

si apoi,mă întoarnă în miezul lucrurilor
și experimentez o nouă lume fără mine,
doar umblet în răcnetul zilei,estompând ecourile luminii

nu,
nu când te regăsesc in scaune de tăceri
printre șoapte și îngeri