sărut dulce din piatră seacă, iubito,
scaldă-mi clipele-n bucurie
săltai pe câmpii împreună cu căprioarele
râdeai alergării cornutelor
numai tu îmi cânți singurătățile
în glas de ploaie înmărmurită
numai cu tine cerurile se deschid
pașilor noștri mână în mână
și iar îmi zâmbeai în fuga tălpilor
una cu verdele norilor
și iarba, iarba se pleca
veseliei privighetorilor în calea ta
copiii soarelui te mângâiau
plonjând înălțimilor
le plăcea să se piardă aurii
blondului așternut pe fire de vânt
spre sărutul tău se plecau munții
ascunzându-și timizi bătrânețele
pe sub vârfuri veșnice de brazi
izvoarele te mângâiau rușinate
până și crinii, și crinii
se întorceau invidiosi cu spatele
auzi, tu, muritoarea, să le răpești
dragostea fluturilor și dănțuirea zânelor
razele lunii te îmbracă argintului
vino cu mine, iubito,
să ne trăim zborurile infiniturilor
pe culmile zilelor îngemănate cu stelele
și pruncii, și pruncii să le surâdă
ursitoarelor gângurindu-le
istorii cu mama și tata
din povestea de noi