Amintiri îmi inundă inima și lacrimi ochii
Iar din cerul senin cad toți stropii,
Stropi de culoare care distrug realitatea,
Care distrug timpul și singuratatea.

Evoluția noastră a dus la distrugere
Și naivi sunt cei ce continuă să spere,
Că nu vom muri, ci vom trăi în pace
Ãsta-i sfârșitul, iar mie nu-mi place.

Stropii din cer, distrug toată viața
Ei sunt focul iar noi suntem gheața
E ploaia acidă, e pretutindeni si arde
Iar viața va fi în curând ca pe Soare.

Tăieturi adânci îmi împletesc pielea pâlpâindă de întuneric
Iar strigatul se răspândește rapid, tunând isteric,
Milioanele de stele de pe cer se sparg ușor
Iar în urma sfârșitului rămâne doar un nor.