Din gandul meu ai rasarit,si rodul imaginatiei mele esti!Nu pot sa spun decat ca esti proiectia dorintelor mele in realitate.
Izvorasti din abisul gandirii din perfectul imperfectului,din pacatul ispitei,din samantza fructului interzis ai rasarit...
Nu vreau sa fiu judecat ca te-am creat,nu vreau sa fiu constient de faptul ca o adiere de iubire strabate vidul,un ghimpe de trandafir care strabate pielea iubitei mele,o petala de floare inabusita de cenusa!?
Nu pot sa cred ca tu existi,si ca perfectul este intrecut de tine,de frumusetea ta abisala definita prin nemurire sufleteasca a spiritului inaltator al sfantului duh intruchipand o utopie....a unei flori de iris care a rasarit in campul numit ,sufletul meu......