Din toate lacrimile care au curs cândva, au crescut trandafiri, din care în fiecare zi am cules câte unul. Si în fiecare zi mi-am adus aminte de "spinii" pe care aceștia îi aveau. Dar la vederea frumuseții lor, am uitat de fiecare data... Am cules pentru prima oara un trandafir alb, pe care spinii nu-l urâțiseră încă si puritatea lui s-a oglindit în viata mea... Am cules apoi un trandafir roșu, fara de care gradina mea n-ar mai fi rămas aceeași. Atunci am inteles ce înseamnă "iubirea" si tot atunci... l-am întâlnit pe "el"... Fara sa vreau, am simțit cel de-al treilea trandafir; ale sale petale galbene, cum se scuturau una câte una în mâna-mi căzuta în căutarea dragostei "lui" zadarnice... Am simțit cum trandafirul cu petale transparente se scutura, iar fiecare petala cădea una câte una, ca fiind lacrimile mele... Am căutat în zadar sa găsesc în imensa "gradina" orice alt trandafir, pentru ca toți se uscaseră. Atunci am cules fara sa vreau, pe ultimul, acela violet, care încă nu se ofilise. Doar o petala aruncata, a alunecat grăbita pentru a pecetlui despărțirea noastră... Acum "gradina" este goala si vântul "aleargă" de la un capăt la altul pentru a da fila cu fila viata mea si pentru a "matura" petalele căzute..."