Se întâmplă uneori să ies cu prietenii la un suc/cafea/bere și să vorbim despre noi, cum acționăm în diferite situații și despre comportamentul nostru în relațiile cu părinții, colegii și cunoscuții. Trebuie să precizez de la bun început că prin „prieteni” mă refer și la reprezentante ale sexului frumos și deștept, altfel propoziția anterioară nu ar fi valabilă. Știm bine că masculilor nu le stă în fire să vorbească despre ei în prezența altor masculi, pentru că... nu e natural. Nu îi condamn, fac la fel. În cadrul acestor discuții nu e o raritate să ne justificăm felul de a fi prin apartenența la un anumit semn astral ce, după părerea „specialiștilor”, ne domină complet existența. E o modă. Astrologia și horoscopul, după părerea mea, servesc drept refugii celor conștienți de imperfecțiunile lor și a celor din jur.
„Sunt leu! Se zice că toți leii sunt asa...”. Și eu sunt fecioară (zodie...), însă nu întotdeauna mă recunosc într-o caracterizare a zodiei mele de pe un site obscur, proaspăt apărut, unde nu se precizează sursa datelor expuse. Recunosc că sunt mai sceptic, însa nu există nici o dovadă să demonstreze veridicitatea descrierilor.
Cel mai jalnic exemplu de știință ocultă este horoscopul zilnic, care diferă de la ziar la ziar atât de mult (cam imprecise astrele astea...) încat ai impresia că a fost scris pentru a umple coloana alba de pe - și așa - sărcăcioasa pagina de evenimente mondeno-plictisitoare. Dacă o persoană s-ar ghida după aceste născociri, ar trebui să se gândească bine ce ziar să cumpere pentru lectura din timpul destinat bautului cafeluței, le-ar putea influența cursul zilei. Pentru mulți asta va fi cea mai grea decizie pentru ziua respectivă. Însă, individul, înainte să se pornească cu gândul la horoscop, ar trebui să se întrebe dacă are nevoie de o plimbare pâna la psiholog, pentru că, pană la urmă, toată credinta in horoscop e bazată pe o acută lipsă de încredere în forțele proprii.
Mai rau e să dai crezare unor indivizi care citesc viitorul în astre. De când e omul pe pamânt a încercat printr-o metodă sau alta să afle viitorul. Cu toții am știut de la început că orice persoană ce este conștientă de un eveniment, cu mult înainte ca acesta să se producă, deține o informație a carei valoare nu poate fi calculată. De aici ni se trage și setea de a ști ce se va întâmpla în viitor, pentru a ne putea influența destinul. Problema este urmatoarea: dacă ne aflam destinul și acesta nu poate fi schimbat ori influențat în nici un fel, unde este latura practică a curioztații noastre? De ce să aflam viitorul dacă nu avem nici un control asupra lui? Unii zic că fiecărui om i s-a dat o viață și un destin, alții zic că noi ne croim un destin prin viață (Cum îți așterni, așa dormi!) dar cei mai mulți au încredere în acei „inițiați” ce pot citi în astre. Culmea!... nu pentru că îi consideră oameni învațați sau de dragul tradiției întreținute de-a lungul secolelor, ci din cauză ca e la modă.
Amploarea acestui fenomen este resimțită și în conversații, adesea după întrebarea: „Care este ziua ta de naștere?” obișnuim să calculam zodia („...Deci ești balantă?”), de parcă am putea obține informații vitale despre persoana interogată. Este vorba de o sete de informații și de ordine în societate și în viață. Deși nu recunoaștem, ne place să catalogăm, după diverse criterii, oamenii cu care intrăm în contact, iar aceste științe ne ajută să facem acest lucru, ce-i drept, într-o manieră la fel de neortodoxă ca și stabilirea rasei. Cea mai neiertătoare fiind fizionomonia, care stabilește trasaturile de caracter în funcție de fizionomie. Oare densitatea părului de pe abdomen îmi va influența pasiunea mea pentru pisici? Ramâne de văzut...
Științele oculte sunt curiozitați de actualitate. Omul a fost (...si este) o ființă curioasă înca de la începuturi, de la cuplul primordial, Adam și Eva, dar mai ales de la Eva ni se trage această trăsătură. Ca și în bancul despre descoperirile bărbatului și ale femeii: „bărbatul a inventat cărtile, iar femeia a inventat „dat-ul in cărti”...”