se știe doar că în clipa dezlipirii
avea o pereche mândră de adidași
un fel de încruntare bleagă în ochi
o sticlă de clear limonade și probabil
muzică în urechi. pumnii – desigur strânși
până la omogenizarea unghiei cu sângele.
se identifică deseori cu luna. așa că acolo ar trebui
să-l căutăm mai întâi. și dacă nu și nu și iar nu și nu
vom reproiecta în așa fel coastele umane încât să se simtă
liber chiar și în sine. în ultimă instanță în caz de eșec
vom așeza la capătul de la mare al liniei
o mamă