Simt cum viata se scurge din mine picatura cu picatura, simt cum moartea ma sfasie bucata cu bucata. Ma simt asemenea unui fulg de nea ce se topeste sub razele soarelui. Ma simt sleita de puteri si...goala.. ma simt ca si cum sufletul meu ar fi plecat undeva departe si nu se va mai intoarce. Strig dupa ajutor, dar glasul meu se stinge, caut un suflet cald, dar totul in jurul meu e rece. Nu e nimeni acolo sa ma salveze, sunt pierduta...pierduta intre viata si moarte, intre adevar si minciuna, intre frumos si urat, intre paradis si iad, intre credinta si pacat.
Sunt un suflet pierdut in neant dupa care nu se va mai intoarce nimeni, sunt acea oaie pierduta de pastor, ce va ramane pierduta pentru eternitate, sunt cea care isi reneaga credinta sperand la ceva mai bun. Sunt inceputul si sfarsitul, viata si moartea, logica si absurditatea, armonia si haosul, pacea si razboiul, sacrul si profanul, relitatea si fantasticul, sunt inger si diavol, Dumnezeu si Fiara.
Sunt ceea ce sunt si ceea ce nu par a fi, sunt ceea ce vrei si ceea ce nu ti-ai dori, sunt cea care iti poate da nemurire si cea care te poate ucide. Sunt totul si nimic, sunt intunericul ce ma absoarbe pas cu pas, pas cu pas, picatura cu picatura, bucatica cu bucatica. Sunt nimicul ce traieste prin tine si prin imaginatia ta, sunt sfarsitul sfarsitului si inceputul neantului.